Destinatar: Cineva/Addressee: Someone

Dragă Cineva,

Văd o pâlpâire...una și jumătate, două, trei, dar nu-mi dau seama...sunt felinare sau stele, mai bine spus sunt avioane sau stele?

Un sunet de claxon, apoi un altul, ca și cum autobuzele, nu oamenii, s-ar saluta între ele.

Da, am spus că-ți voi scrie, dar timpul nu prea a fost lin cu mine, e precum oceanul, nu crezi? E iubit de oameni, dar rece, plin de armonia proprii orânduiri și totuși trebuie să te zbați sau să înoți ca să poți rămâne la suprafață, să reușești să respiri.

Timpul dă valoare și uneori pierdem valoarea vieții din cauza timpului...poate.

În contextul timpului lucrurile sunt puțin încurcate, timpul ia și timpul dă: un zâmbet, o lacrimă alunecând pe obrazul unui chip, o îmbrățișare între două trupuri sau între grupuri-familii, o zi, o noapte, un răsărit și un altul, toate și chiar mai multe sunt ale timpului. Timpul nu există decât ca și concept spun unii și da, e un adevăr parțial, dar avem un timp-biologic dacă vreți- și se numește viață, poartă clipele care ne-au alcătuit pe etichetă, clipe care ne-au adus unde suntem: destin, coincidență, ceva, Acel Ceva.

Îți vorbesc despre timp pentru că e în strânsă legătură cu întrebare ta:„ Pentru ce să fim mulțumitori? Altceva decât lucrurile pentru care am tot mulțumit.”

Acum...Nu știu dacă vom putea fi pe deplin mulțumitori pentru tot ceea ce avem, dar hai să punem niște cerneală pe hârtie- zic cerneală pentru acea nuanță romantică, dar știi că penele nu se mai folosesc decât la prinsul viselor deasupra patului-.

Nu o să aburesc ecranul cu ceea ce înseamnă să fi mulțumitor, dar o să încerc să-ți arat pentru ce poți fi mulțumitor- spun „poți” pentru că dacă voi scrie „trebuie” o vei lua ca pe o lege, ca pe ceva circular în cadrul căruia ai crede că e obligatoriu să fi și asta te va îndepărta, și vorbesc despre tine Cineva, știi tu care; dar Cineva e fiecare dintre noi deci...unde eram?-

Închide ochii pentru o clipă scurtă. Ai văzut acel întuneric fugitiv?

Mulțumește....mulțumește că acea întunecime nu e tot universul tău, mulțumește că ai văzut chipul mamei, al tatălui și al fraților tăi-dacă e cazul-, poți să alinți fața celui sau celei pe care îl/o iubești și poți să îți lași lacrimile să iubească obrăjorii propriului tău copil/copii. Mulțumește nu pentru că alții nu au acest dar, ci pentru că poți fi mai aproape de tine însuți, mai mult, cu ajutorul acestui dar.

Ascultă tăcerea. Niciun sunet...nu tu acorduri de instrumente, ori cântat la duș, nu tu tril de păsări sau susur de apă, ori acel icnet de bucurie ce mută munții, acel surâs ce aparține oamenilor dragi nouă. Mulțumește că auzi, dragă Cineva. E un adevărat prilej.

Mai știi oare mirosul de iarbă verde, de răcoare într-o dimineață de iarnă, răcoarea fulgilor sau a înghețatei din timpul verii, petalele fine de trandafiri pe fruntea ta, vântul acela călduț de primăvară printre degetele tale, stropii de apă spărgându-se de asfaltul cald. Mulțumește că poți să te bucuri de viață prin toate simțurile ei, văzute și nevăzute. Mulțumește că picioarele îți sunt bune ca să poți fugi spre libertatea sufletului și că mâinile își sunt puternice pentru a susține pilonii altor lumi.

Și nu doar atât...știu că deja mulțumești: pentru casă, pentru masă, pentru familie, prieteni și viață, dar mai simți iubire/bucurie atunci când deschizi ochii? A devenit o rutină, știu: dar...

Dar ce?...

Dar gândește-te, observă. Fi mulțumitor pentru lucrurile mărunte, căci ele alcătuiesc momentele mari, amintirile de neînlocuit.

Mulțumește pentru cei din jurul tău- buni sau suferinzi- ei te-au modelat în a fi tu „cel de azi”, mulțumește pentru cerul de deasupra-ți capului, pentru locul în care te-ai născut și pentru viața pe care o trăiești, va fi mai bine îi spun acelui Cineva care încă mai are de crescut, ai luptat bine îi spun acelui Cineva care a trăit peste hopurile timpului, „încă puțin” îi spun acelui Cineva care mai are 56 de pași până la mal.

Cum poți fi mai mulțumitor?

Simplu!

Scrie pe hârtie, scrie pe computer, doar scrie ceva din ziua pe care ai trăit-o, ceva care ți-a atras atenția, ceva diferit, ceva plăcut, ceva ce te-a inspirat sau motivat. Un lucru...uneori e destul să fi mulțumitor pentru un singur lucru prin simțire decât pentru un val de întâmplări în obișnuință.

Pentru ce să mulțumești? Pentru #acelfeldemomente sau pentru #acelfeldezile.

Mulțumește pentru ieri, pentru azi și pentru mâine, dar mai presus de tot mulțumește pentru iubire.

Nici nu-ți dai seama ce e iubirea pentru ocean, ce e oceanul pentru iubire și ce ești tu între cele două...simplu spus: ești om.

(The english translation will appear soon)